Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appréhensif)
1. care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune; timid; neîncrezător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. diffidens, cf. it. diffidente)
1. care nu are încredere în alții; neîncrezător.
2. supărăcios.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (lat. ingenuus, fr. ingénu)
1. I. care dovedeşte ingenuitate; care dă dovadă de o franchețe inocentă și naivă.
2. II. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă; (prin ext.) persoană candidă.
3. I. (antonime) incredul, mefient, neîncrezător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méfiant)
1. care nu are încredere, care este suspicios; neîncrezător, bănuitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suspicieux, lat. suspiciosus)
1. care manifestă suspiciune, care este mefient; bănuitor, neîncrezător.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (crede + -ăcios)
1. care crede prea ușor; credul.
2. (var.) crezecios.
3. (antonime) incredul, neîncrezător.