Dictionar

beatnic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beatnik)

1. tânăr care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită.
 

desudație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désudation, lat. desudatio)

1. erupție de bubulițe, mai ales la copiii neîngrijiți.
 

hirsut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hirsute, lat. hirsutus)

1. neîngrijit, cu barba și cu părul zburlite.
2. (fig.) aspru, grosolan.
3. ursuz, posac.
4. (bot.; despre un organ) acoperit cu peri lungi și rigizi; hispid.
 

infect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infect, lat. infectus)

1. viciat, puturos; stricat; greu, urât.
2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate.
3. josnic, murdar, oribil.
 

maritornă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maritorne)

1. servitoare (murdară, neîngrijită).
 

mizerabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. misérable, lat. miserabilis)

1. (și s.) ticălos, mârșav, nemernic.
2. (fig.) aspru, rău.
3. lipsit de valoare, prost, rău.
4. neîngrijit, vrednic de plâns.