Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambole)
2. (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel; carambolaj.
3. (fig., fam.) situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală.
4. (prin ext.) un accident în serie în care vehiculele se ciocnesc între ele.
5. (prin ext.; fam.) serie de șocuri, ciocniri de oameni sau lucruri între ele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conflictus, fr. conflit)
1. neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.
3. (fil.) treaptă acută în evoluţia contradicţiilor antagoniste.
4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfăşurarea acţiunii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemplativité)
2. trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désaccord)
1. lipsă de acord, de armonie; neînţelegere, diferend, disensiune.
2. (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. différend)
1. deosebire de păreri, neînţelegere, dezacord; dispută.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. discordia)
1. dezbinare, neînţelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă.