Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acataleptique)
2. incapabil de a fi înțeles; de neînţeles.
3. (med.) care este atins de catalepsie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explication, lat. explicatio)
1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni.
2. a cere ~ii (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent.
3. cauză.
4. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment.
5. rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. illisibilité)
1. starea a ceea ce este ilizibil.
2. faptul de a fi ilizibil, indescifrabil sau greu de citit.
3. (figurat) caracter a ceea ce este de neînțeles, confuz, încurcat.
4. (antonime) lizibilitate, comprehensibilitate, inteligibilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impénétrable, lat. impenetrabilis)
1. prin care nu pătrunde un lichid, lumina etc.; de nestrăbătut.
2. (fig.) de neînţeles, de nepătruns; ascuns.
3. (fiz.) care ocupă un spaţiu în aşa fel încât exclude din acel loc alt corp; care nu se poate întrepătrunde.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inaudible)
1. care nu se poate auzi, neaudibil; (prin ext.) imperceptibil.
2. greu de auzit din cauza calității slabe a sunetului.
3. (și figurat) greu de ascultat din cauza caracterului său neplăcut, insuportabil.
4. (figurat) al cărui mesaj este confuz, de neînțeles.
5. (antonime) audibil, auzibil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incompréhensible)
1. care nu se poate înţelege; de neînţeles.