nichel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nickel, germ. Nichel)

1. metal feromagnetic alb-cenușiu, inoxidabil, asemănător fierului, folosit la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale etc.

cromnichel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Chromnickel)

1. aliaj de crom, nichel și fier.

cupronichel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cupronickel)

1. aliaj de cupru și nichel.

feronichel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferronickel)

1. aliaj de fier și nichel.

nichela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. nickeler)

1. a acoperi un metal cu un strat subțire de nichel.

nichelaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. nickelage)

1. acțiunea de a nichela și rezultatul ei; nichelare.
2. acoperirea unei suprafețe metalice cu nichel folosind un proces electrolitic sau chimic pentru a o proteja de coroziune.

nichelină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nickéline)

1. aliaj de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea rezistoarelor.
2. arseniură naturală de nichel.

alnico

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alnico)

1. familie de aliaje feromagnetice compuse în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co).

alpaca 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alpaka)

1. aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan.

ansă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anse, lat. ansa)

1. toartă de care se prinde un vas, un coș etc.
2. fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor.
3. formație anatomică în formă de toartă.
4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.
5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.

argentan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argentan)

1. (tehnol.) aliaj de cupru, nichel și zinc care are culoarea și luciul argintului, care imită argintul.
2. (tehnol.) varietate de alpaca, având culoarea argintului.

barisferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. barysphère)

1. (geol.) nucleul globului pământesc, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, care se consideră a fi alcătuit din nichel și fier; nife, centrosferă.

constantan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. constantan)

1. (tehnol.) aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.
2. (tehnol.) aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă; aliaj de cupru și nichel a cărui rezistență electrică variază puțin în funcție de temperatură.