Rezultate principale (Nichel,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nickel, germ. Nichel)
1. metal feromagnetic alb-cenuşiu, inoxidabil, asemănător fierului, folosit la fabricarea aliajelor de oţel speciale, a instrumentelor medicale etc.
Rezultate secundare (Nichel,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Chromnickel)
1. aliaj de crom, nichel şi fier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cupronickel)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferronickel)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. nickeler)
1. a acoperi un metal cu un strat subţire de nichel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nickelage)
1. nichelare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nickéline)
1. aliaj de cupru, nichel şi zinc, folosit la fabricarea rezistoarelor.
2. arseniură naturală de nichel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alnico)
1. aliaj de aluminiu, nichel şi cobalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alpaka)
1. aliaj inoxidabil de cupru, nichel şi zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anse, lat. ansa)
1. toartă de care se prinde un vas, un coş etc.
2. fir de platină sau de nichelină în formă de laţ, care serveşte la recoltarea sau la însămânţarea microorganismelor.
3. formaţie anatomică în formă de toartă.
4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.
5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. argentan)
1. (tehnol.) aliaj de cupru, nichel și zinc care are culoarea și luciul argintului, care imită argintul.
2. (tehnol.) varietate de alpaca, având culoarea argintului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. barysphère)
1. (geol.) nucleul globului pământesc, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, care se consideră a fi alcătuit din nichel și fier; nife, centrosferă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. constantan)
1. (tehnol.) aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.
2. (tehnol.) aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă; aliaj de cupru și nichel a cărui rezistență electrică variază puțin în funcție de temperatură.