apartinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după rus. беспартийный)

1. care nu este membru al niciunui partid politic; fără de partid; nepartinic.
2. care nu este susținut sau controlat de un partid politic.
3. (antonime) partinic, partidic.

aseismic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aséismique)

1. (seismologie) lipsit de fenomene seismice; care este lipsit de cutremure.
2. (seismologie) califică mișcarea de alunecare a faliei care nu produce niciun șoc seismic.

atomicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.

inexistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inexistant)

1. care nu există, care n-are ființă; neexistent, nul.
2. care nu are nicio valoare, nicio importanță; care nu joacă niciun rol (într-o întâlnire sportivă, o dezbatere).
3. (fig.) (despre persoane) lipsit de importanță, șters; neimportant, neglijabil.

in extenso

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (lat. in extenso)

1. în toată întinderea sa, pe larg, în întregime; fără a omite niciun detaliu.

nebuliu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. nébulium)

1. (chimie) numele unui element chimic ipotetic a cărui existență a fost postulată în 1864 de William Huggins, pentru a explica liniile spectrale necunoscute din nebuloasele gazoase; în 1927, Ira Sprague Bowen a arătat că aceste linii spectroscopice au fost produse de oxigenul dublu ionizat (notat [O III]) și că nu era nevoie de niciun element nou pentru a le explica.