nicotină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nicotine)

1. alcaloid toxic, incolor și uleios, în frunzele de tutun.

nicotinamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nicotinamide)

1. (biologie) una dintre cele două forme de vitamină B3; vitamina PP.

denicotiniza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dénicotiniser)

1. a înlătura, parțial sau total, nicotina din tutun, pentru a-l face mai puțin dăunător.
2. a dezvăța de fumat.
3. (anton.) a nicotiniza.

filtru (1)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. filtre, lat. filtrum)

1. instalație, aparat, dispozitiv care servește pentru filtrarea unui fluid.
2. mediu care filtrează radiațiile.
3. sistem de circuite electrice, sonore etc cu care se selectează oscilațiile de anumite frecvențe.
4. dispozitiv prin care se strecoară cafeaua fiartă; cafeaua obținută.
5. capăt din hârtie poroasă al unei țigări pentru a filtra nicotina.
6. control al circulației rutiere.
7. ~ de precizie = filtru cu eficiență de filtrare foarte mare, utilizat în locurile în care este necesar un aer aproape steril, fără impurități.

nicotinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nicotinique)

1. adj. referitor la nicotină.
2. acid ~ = compus organic cristalin, incolor, din nicotină.
3. produs de nicotină.
4. s. f. pl. grupă de substanțe care au aceeași acțiune ca nicotina.

nicotinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. nicotinisme)

1. intoxicație lentă cu nicotină; tabagism.
2. (prin ext.) abuz de tutun.

nicotiniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. nicotiniser)

1. a impregna cu nicotină.

tabagic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tabagique)

1. cauzat de tabagism; caracteristic unui fumător vechi.
2. (și s.) intoxicat cu nicotină.