Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. nympha, gr., fr. nymphe)
1. (mit.) divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munţilor etc.
2. (fig.) fată (femeie) tânără şi graţioasă.
3. stadiu intermediar în metamorfoza unor insecte, între larvă şi adult; pupă2.
4. înveliş membranos al mucoasei vulvo-vaginale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nymphal)
1. (entomologie) care se referă la nimfă; în legătură cu nimfa, stadiul dezvoltării insectelor între larvă și imago.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paranymphe, lat. paranympha)
1. (la vechii greci) fată care o însoţea pe mireasă la ceremonialul căsătoriei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrysalide)
1. nimfă la lepidoptere între stadiul de omidă şi cel de fluture.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dryade)
1. (mitologia greco-romană) divinitate feminină care protejează copacii și pădurile; nimfă a pădurilor, hamadriadă.
2. (bot.) arbust mic, cu flori albe, din familia rozaceelor, care crește în regiunile temperate și a cărui specie alpină (ceai din Alpi) era folosită anterior ca astringent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hamadryade)
1. nimfă a pădurilor, despre care se credea că stă închisă într-un copac.
Parte de vorbire: adj. fem.
Origine: (fr. hémimétabole)
1. (despre insecte) cu metamorfoză incompletă (fără stadiul de nimfă); heterometabolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (Hyades, constelaţia Taurului)
1. divinitate, nimfă a norilor încărcaţi de ploaie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. holométabole)
1. (despre insecte) cu metamorfoză completă (larvă, nimfă şi imago).