Rezultate secundare (Nimic,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. hydronymique)
1. referitor la un hidronim, la hidronimie.
Parte de vorbire: adj., s.m.f. (învechit)
Origine: (nimicuri + -os)
1. (persoană) care se ocupă de fleacuri, de nimicuri.
2. (om) care nu este bun de nimic; (om) de nimic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. patronymique, lat. patronymicus)
1. adj., s. n. (ant.) (nume) comun tuturor descendenţilor aceluiaşi strămoş (ilustru).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abziehbild)
1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. amicitia, it. amicizia)
1. sentiment reciproc de afecțiune sau simpatie între două (sau mai multe) persoane, care nu se bazează pe înrudire sau atracție sexuală; prietenie.
2. (antonime) inamiciție, inimiciție.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. anéantir)
1. tr. a distruge în întregime, a nimici.
2. refl. (fig.) a se spulbera, a dispărea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annihiler, lat. annihilare)
1. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acţiune; a neutraliza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. annihilant)
1. care anihilează, reduce la nimic; anihilator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthroponyme)
1. nume de persoană; antroponimic.