Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. amicitia, it. amicizia)
1. sentiment reciproc de afecțiune sau simpatie între două (sau mai multe) persoane, care nu se bazează pe înrudire sau atracție sexuală; prietenie.
2. (antonime) inamiciție, inimiciție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. destructif)
1. care are proprietatea sau puterea de a distruge; distrugător, nimicitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)
1. adj. care distruge, nimicitor; distructiv.
2. s. n. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete şi torpile, destinată lovirii torpiloarelor şi submarinelor, precum şi pentru protecţia navelor mari, a convoaielor; contratorpilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exterminateur, lat. exterminator)
1. (cel) care extermină, nimicitor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cehă golem; cuvânt ebraic, „masă informă”)
1. fiinţă creată artificial (după o legendă iudaică) din lut şi însufleţită de un rabin, care, devenind primejdioasă prin forţa sa, a fost nimicită; monstru leviatan.
2. figură magică a tradiției cabaliste.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după it. inimicizia)
1. sentiment sau atitudine de aversiune, ostilitate reciprocă sau chiar unilaterală; sentiment sau atitudine ostilă față de cineva; inimiciţie.
2. (antonime) amiciție, prietenie.