Dictionar

stâniște

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (stână + -eică)

1. loc unde a fost odată o stână; (reg.) stâneică.
2. locul unde ciobanii închid oile noaptea, cu scopul de a îngrășa pământul.
 

acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.
 

acantocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocyte)

1. hematie deformată semănând cu niște spini zburliți.
 

acatizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de neliniște motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mișca în permanență.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
 

acordeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
 

agitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)

1. mișcare prelungită; clătinare.
2. stare de neliniște, de tulburare, de enervare.
3. tumult, zarvă, răscoală.
 

alarmant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alarmant)

1. care alarmează sau care este de natură să alarmeze; care neliniștește, îngrijorează; alarmist.