Dictionar

Rezultate secundare (Nobilimii):

Frondă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fronde)

1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice.

2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale.

3. organ vegetal de forma unei frunze.

4. frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele.

5. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului.


Ghibelini

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ghibellino)

1. pl. partizani ai unei fracţiuni politice a nobilimii florentine, care în sec. XII-XV au susţinut pe împăraţii germani.


Iconoclasm

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iconoclasme)

1. mişcare social-politică şi religioasă a nobilimii militare şi a maselor populare din Imperiul Bizantin, care a luat forma luptei împotriva cultului icoanelor.


Independent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indépendant)

1. adj. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom.

2. ~ de = fără a ține seama de...

3. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale.

4. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii.


Jansenism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jansénisme)

1. curent social-religios catolic, apărut în Olanda şi Franţa în sec. XVII, ca o expresie a nemulţumirii păturilor intelectuale ale burgheziei şi nobilimii faţă de regimul absolutist şi de dominaţie a iezuiţilor, care propovăduia rigorismul moral.


Nobiliar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nobiliaire)

1. care aparţine nobilimii.