înnobila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. ennoblir)

1. tr. a da cuiva un titlu de nobleţe.
2. a îmbunătăţi, a ameliora specia, rasa (unor animale, plante).
3. a îmbunătăţi calităţile unui material etc.
4. tr., refl. a (se) face mai bun, mai fin.

contesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. comtesse, it. contessa)

1. soție, văduvă sau fiică de conte.
2. (Evul Mediu) femeie nobilă care posedă un comitat.

diplomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplôme, lat. diploma)

1. (în evul mediu) act de înnobilare, de acordare de privilegii.
2. act prin care o instituţie de învăţământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc.
3. act care se eliberează unui premiant, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziţie etc.).

etichetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étiquette)

1. bucată mică (de hârtie) care se aplică pe un obiect și pe care se indică conținutul, destinația etc.
2. (fig.) titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva.
3. (inform.) semn sau ansamblu de semne pentru a identifica o anumită instrucțiune în programul unui calculator; marcă.
4. ceremonial uzual al curților monarhilor, în relațiile diplomatice etc.
5. reguli, norme de purtare în raporturile dintre persoane de familie nobilă; norme de politețe.

grande

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (sp. grande)

1. persoană de viță nobilă, care îl plasează în vârful unei anumite ierarhii; nobil spaniol.

lady

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. lady)

1. doamnă nobilă în Anglia; soţie de lord.
2. (p. ext.) doamnă.

patrician, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patricien)

1. s. m. f. membru al aristocraţiei din Roma antică, deţinând pământurile obşteşti şi bucurându-se de toate privilegiile.
2. nobil, aristocrat.
3. s. m. cârnat din carne de vită.
4. adj. care aparţine patricienilor (I).
5. de origine nobilă; rafinat.