Dictionar

Rezultate principale (Nocuitate.):

Nocuitate

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. nocuité)

1. calitatea a ceea ce este dăunător sau nociv; nocivitate.

2. (anton.) inocuitate.


Rezultate secundare (Nocuitate.):

Inocuitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. innocuité)

1. însuşire a unui lucru de a nu fi vătămător.


Nocivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nocivité)

1. caracterul a ceea ce dăunează sănătății; toxicitate, (înv.) nocuitate.

2. (la fig.) caracterul a ceea ce este periculos pentru sănătatea intelectuală sau morală a individului.

3. (anton.) inocuitate.


Nocuitate

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. nocuité)

1. calitatea a ceea ce este dăunător sau nociv; nocivitate.

2. (anton.) inocuitate.