Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. articulé/s/)
1. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5).
2. (despre tulpini) formată din (inter)noduri.
3. s. f. pl. plante cu tulpina articulată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bambus, fr. bambou)
1. plantă exotică arborescentă, cu tulpină lemnoasă, dreaptă, goală pe dinăuntru, prevăzută cu noduri, foarte rezistentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouclé)
1. adj. inv. (despre fibre, ţesături) cu firul creţ sau cu noduri.
2. s. n. fir creţ; ţesătură, stofă cu aspect buclat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordelier)
1. călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri.
2. (pl.) membrii clubului fondat de Danton, Marat şi Camille Desmoulins în timpul revoluţiei burgheze din Franţa, opus iacobinilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. quadrimaran)
1. navă maritimă de mare viteză, de 60 de noduri pe oră, cu patru motoare şi patru coci paralele unite printr-o punte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Internodium, it. internodo)
1. (bot.) porțiune a tulpinii unor plante cuprinsă între două noduri; articul, meritală.