Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dipnoé)
1. pl. ordin de peşti cu respiraţie dublă, acvatică şi aeriană.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT strues fimi; cumulus stercoris
4. DE Dunghaufen; Düngerhaufen
6. HU szeméthalom, szemétrakás, trágyahalom
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (latin November „luna a noua”, deoarece calendarul roman începea în martie)
1. a unsprezecea lună a anului din calendarul gregorian, care durează 30 de zile; (pop.) promorar, (pop.) brumar, (pop.) brumărel.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (țăran + -oi)
1. (fam.) augmentativ al lui țăran; țăran (corpolent, solid).
2. (depr.) persoană lipsită de educație, de maniere; om bădăran, mitocan, mojic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidamine)
1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. acclimater)
1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. akklimatisieren)
1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condiţiile noi de climă; a (se) aclimata.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se obişnui cu noi condiţii de viaţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accommoder, lat. accommodare)
1. refl. a se adapta la anumite condiţii noi de viaţă, de mediu; a se obişnui.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)
1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.