Dictionar

Rezultate secundare (Noile):

Adaptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.

2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.

3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.

4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.


Adaptaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptation)

1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.

2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.

3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.

4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.

5. (var.) adaptațiune.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Marxism-leninism

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. marksizm-leninizm)

1. concepţia despre lume şi viaţă, ideologia revoluţionară a clasei muncitoare şi a partidului său comunist, elaborată de K. Marx şi F. Engels şi dezvoltată de V. Lenin în noile condiţii istorice.


Neokantianism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Neukantianismus, după fr. néo-kantisme)

1. orientare în filozofia contemporană care preia în special interpretarea kantiană a conceptelor de obiectivitate și metodă, căutând asimileze noile rezultate ale științelor în perspectiva unei reedificări a logicii și a teoriei cunoașterii pe bazele idealismului.


Neolamarckist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-lamarckiste)

1. I. referitor la neolamarckism (mișcare evoluționistă în biologie, care a apărut spre sfârșitul secolului al XIX-lea și care a actualizat ceea ce fusese reținut din teoria lui Lamarck, bazându-se pe noile descoperiri genetice și mecanismele celulare).

2. II. adept al neolamarckismului.


Scarifica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. scarifier, lat. scarificare)

1. a scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale.

2. a afâna pământul cu scarificatorul.

3. (med.) a cresta ușor pielea pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor etc.