apoziţional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appositionnel)

1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.

bilon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billon)

1. s. m. aliaj monetar în compoziţia căruia intră în cea mai mare parte sau exclusiv metale comune.
2. monedă divizionară, cu valoare intrinsecă, inferioară valorii sale nominale.
3. s. n. ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante cultivate.

epitrochasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épitrochasme, gr. epitrochasmos)

1. figură de stil constând dintr-o serie de enunţuri nominale, formate din cuvinte monosilabice succesive şi care se încheie cu un cuvânt bisilabic sau polisilabic.

instrumental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. instrumental)

1. adj. (despre muzică) executat cu ajutorul instrumentelor.
2. complement circumstanțial ~ = complement care arată mijlocul prin care se îndeplinește o acțiune; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial instrumental.
3. (psih.; despre condiționări, obiecte, acte psihice) care servește drept mijloc pentru dezvoltarea unei acțiuni sau obținerea unui efect.
4. s. n. caz al flexiunii nominale în indo-europeană (transmis și în limba rusă) care arată instrumentul cu ajutorul căruia se realizează acțiunea verbului.

locativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. locatif)

1. adj. referitor la casele de închiriat.
2. valoare ~ă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu ~ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva.
3. s. n. caz al flexiunii nominale (în unele limbi), care arată locul unde se petrece acțiunea verbului.

siguranţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sigur + -anţă)

1. lipsă de primejdie.
2. lipsă de îndoială, convingere neclintită; certitudine.
3. capacitate a unui sistem tehnic de a-și păstra calitățile funcționale pentru care a fost creat.
4. dispozitiv la o armă de foc care împiedică descărcarea întâmplătoare a acesteia.
5. dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric, în cazul depășirii valorii nominale a acestuia.
6. (în trecut) poliția politică secretă.