Rezultate secundare (Nominativ.):
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (lat. nominativus, fr. nominatif)
1. adj. care denumește, care conține nume; nominal (ex. invitație nominativă).
2. (fin.) obligaţie ~ă = obligaţie pe care este scris numele creditorului.
3. s.n. caz al declinării în care stau subiectul, apoziţia şi numele predicativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apposition, lat. appositio)
1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ.
2. orice construcţie sintactică de tip apoziţional.
3. (biol.) creştere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nominal, lat. nominalis)
1. referitor la nume, pe nume; după nume; pe care e scris numele titularului; nominativ.
2. (ec.) valoare ~ă = valoare înscrisă cifric pe o acțiune, pe un bilet de bancă, timbru etc.
3. care figurează (numai) cu numele.
4. (gram.) care face parte, care ține de categoria numelui.
5. flexiune ~ă = declinare.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (lat. nominativus, fr. nominatif)
1. adj. care denumește, care conține nume; nominal (ex. invitație nominativă).
2. (fin.) obligaţie ~ă = obligaţie pe care este scris numele creditorului.
3. s.n. caz al declinării în care stau subiectul, apoziţia şi numele predicativ.