Dictionar

actinon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinon)

1. izotop al radonului, prin dezintegrarea actiniului.
 

canon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canon, germ. Kanon)

1. normă, regulă fundamentală.
2. (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului.
3. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2).
4. caracter de literă de 36 puncte tipografice.
5. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie.
 

endocrinon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (endocrin + -on)

1. ansamblu al elementelor unui circuit cibernetic endocrin.
 

fanon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fanon)

1. lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor.
2. îndoitură a pielii care atârnă sub gât, la bovine și la unele rase de ovine.
 

fonon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phonon)

1. particulă fictivă asociată vibrațiilor, care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvențe comparabile cu cele ale sunetelor.
 

hapax legomenon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., gr. hapax legomenon)

1. cuvânt, formă care apare într-un singur loc (în literatură sau într-un text); hapax.
2. lucru spus o singură dată.
 

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admițând un raționament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om și mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
 

aculalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acoulalia)

1. limbaj în care predomină jargonofazia și nonsensurile.
 

acvanaut, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aquanaute)

1. explorator al mediului subacvatic, al adâncimilor subacvatice; aponaut, oceanonaut.
 

adenolimfoidită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénolymphoïdite)

1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.
 

-AJ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -age)

1. „acțiune”.
2. sinonim cu -ment.
 

anesteziant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. anesthésiant)

1. (produs, substanță) care anesteziază.
2. (produs, substanță) având capacitatea de a anestezia, de a adormi.
3. (sinonim) anestezic.