Nonsens

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. non-sens)

1. ceea ce este lipsit de sens, de raţiune; absurditate.

---

Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.

---

Aculalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acoulalia)

1. limbaj în care predomină jargonofazia şi nonsensurile.

---