OK
X
nonsens
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. non-sens)
1.
ceea
ce
este
lipsit
de
sens,
de
rațiune;
absurditate.
absurd, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)
1.
adj.
care
contrazice
gândirea
logică,
legile
naturii,
bunul-simț.
2.
s.
n.
ceea
ce
este
absurd;
absurditate;
nonsens.
3.
prin
~
=
admițând
un
raționament
fals.
4.
(fil.)
termen
care
desemnează
ruptura
totală
dintre
om
și
mediul
său
sociocultural,
sentimentul
generat
de
trăirea
acestei
rupturi.
aculalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. acoulalia)
1.
limbaj
în
care
predomină
jargonofazia
și
nonsensurile.