Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. combiné)
1. format din mai multe elemente deosebite.
2. (chim.; despre corpuri) compus.
3. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe.
4. ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaş şi special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină şi o probă de fond.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. scandinave)
1. (locuitor) din Scandinavia.
2. (s. f. pl.) limbi actuale din ramura nordică a limbilor germanice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. septentional, lat. septentrionalis)
1. care este relativ, specific nordului; nordic, boreal.
2. care este situat la nord de un punct dat.
3. care este specific ţărilor din emisfera nordică, mai ales ţărilor din nordul Europei, locuitorilor acestora.
4. (var.) (înv.) septantrional, (înv.) septemtrional, (înv.) septentriunal.
5. (antonime) austral, meridional, sudic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subtropical)
1. în zona dintre tropice şi 40º latitudine nordică şi sudică; specific acestei zone.
2. climă ~ă = climă caldă de tranziţie, între cea tropicală şi cea temperată, cu două anotimpuri, unul secetos, vara, şi altul ploios, iarna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. vertex)
1. sinciput.
2. punctul cel mai proeminent al unei formaţii anatomice.
3. punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine.
4. punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon în emisfera nordică, de la care acesta îşi schimbă direcţia.