Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)
1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.
2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.
4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. berbère)
1. (pl.) grup de populaţii din nordul Africii, urmaşe ale vechilor libieni.
2. (s. f.) limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită de berberi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boussole)
1. instrument dintr-un ac magnetic şi un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic.
2. a-şi pierde ~a = a se zăpăci.
3. (fig.) călăuză, conducător, ghid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. cisalpinus, fr. cisalpin)
1. (în raport cu Roma) dincoace de Alpi, în nordul Italiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cod)
1. peşte marin din nordul Atlanticului, cu trei aripioare dorsale; moruă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. course, /2/ engl. course)
1. drum, distanţă de străbătut.
2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit.
3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.
4. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului.
7. (fig.) întrecere, competiţie.
8. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă.
9. (alp.) orice ascensiune în munţi.
10. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu.
11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.