Rezultate principale (Normaliza.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. normaliser)
1. tr., refl. a face să devină, a deveni normal.
3. (ec.) a elabora norme interne.
4. a standardiza.
Rezultate secundare (Normaliza.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (normaliza)
1. acţiunea de a (se) normaliza.
2. tratament termic aplicat pieselor de oţel spre a obţine o structură normală, cu granulaţie fină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (normaliza)
1. acţiunea de a (se) normaliza.
2. tratament termic aplicat pieselor de oţel spre a obţine o structură normală, cu granulaţie fină.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., engl. standard)
1. care se conformează unui anumit tip sau la o normă de producție în masă; normalizat.
2. ale cărui caracteristici pot servi drept referință, reper.
3. (lingvistică) care corespunde uzului dominant considerat normal, fără a ține cont de variațiile geografice sau sociale.
4. (prin ext.) lucru lipsit de originalitate, făcut după șablon; banal, comun, stereotip, șablonard.
5. limbă ~ = limbă însușită de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor; limba comună, curentă.