OK
X
binormală
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. binormale)
1.
(mat.)
dreaptă
care
trece
printr-un
punct
al
unei
curbe,
perpendiculară
pe
planul
oscilator
al
acesteia
în
punctul
dat.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
acampsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1.
(med.)
rigiditate
anormală
a
unei
articulații,
reducând
sau
împiedicând
total
flexiunea
acesteia.
acromicrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acromicrie)
1.
stare
anormală
prin
insuficiența
secreției
hormonului
de
creștere
al
hipofizei,
prin
dezvoltarea
insuficientă
a
extremităților
și
a
craniului.
adnație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adnation)
1.
(bot.)
concreșterea
anormală
a
unui
organ
cu
о
altă
parte
a
plantei
(de
ex.
tubul
caliciului
cu
ovarul).
algezie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Algesie)
1.
(med.)
sensibilitate
dureroasă;
algie.
2.
(NOTĂ)
deși
se
referă
de
obicei
la
senzații
de
durere
de
intensitate
normală,
care
nu
sunt
legate
de
anumite
patologii,
termenul
este
uneori
folosit
pentru
a
se
referi
la
hiperalgezie.