Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. deontisch, /II/ Deontik)
1. adj. referitor la deontică; necesar, obli-gatoriu.
2. s. f. disciplină care studiază aspectele logice şi structurale ale formelor de gândire normative şi imperative, precum şi ale sistemelor de norme şi obligaţii morale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inapplicabilité)
1. însușirea de a fi inaplicabil; neaplicabilitate.
2. caracterul a ceea ce nu poate fi aplicat; neaplicabilitate.
3. caracterul unei prevederi normative, legi care nu se poate aplica unei situații; neaplicabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. législation, lat. legislatio)
1. corp de legi ale unei ţări.
2. totalitatea actelor normative dintr-un anumit domeniu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. officiel, lat. officialis)
1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate.
2. buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative.
3. (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităților, ale statului.
4. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, fățiș.
5. (fig.) rece, stereotip; solemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (proroga)
1. acţiunea de a proroga; prorogaţie.
2. extindere a competenţei unui organ de jurisdicţie în temeiul unei dispoziţii normative.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. titlos, lat. titulus, după fr. titre)
1. calificare obținută de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performanțe sportive.
2. ~ de glorie = merit, renume, fală.
3. demnitate, funcție, rang (nobiliar).
4. cuvânt, text pus în fruntea unei cărți, a unui capitol etc. indicând rezumativ cuprinsul; (p. ext.) orice lucrare editată.
5. partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele acestuia, realizatorii și studioul care l-au produs.
6. (pl.) traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine.
7. cu ~ de = cu caracter de, ca...
8. capitol în textele de legi, în regulamente etc.
9. înscris, act sau fapt juridic reprezentând temeiul unui drept invocat.
10. ~ de proprietate = act care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; ~ de valoare = înscris, semnat și transmisibil, care constituie obiectul unor tranzacții financiare și a cărui proprietate conferă drept de asociere sau de creanță; ~ de credit = document consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani; ~ de participație = titlul de credit care conferă dreptul la dividente, dreptul la o cotă parte din patrimoniul societății sau de a participa la activitatea societății comerciale.
11. (fig.) justificare, dovadă, drept.
12. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj exprimată în părți la mie; titru.
13. (text.) număr care indică finețea firului de mătase și a fibrelor sintetice.