Dictionar

Rezultate secundare (Norme,):

Administrativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.

2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.

3. care emană de la un organ de administraţie.

4. pe cale = prin organele de administrație.

5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.

6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.

7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.


Anomie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anomie)

1. stare de dezorganizare a societăţii, caracterizată prin lipsa de legi, de norme.


Anormal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anormal)

1. contrar regulilor, normelor.

2. neregulat; deformat.

3. (despre oameni) care prezintă infirmităţi fizice sau psihice.


Antiacademic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiacadémique)

1. care contravine normelor și convențiilor stabilite de instituțiile academice; contra principiilor academice.

2. (antonim) academic.


Anticonformism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticonformisme)

1. respingere a conformismului; comportare care sfidează conformismul; nonconformism.

2. nerespectarea convențiilor sociale, a normelor general acceptate.


Anticonformist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fe. anticonformiste)

1. (persoană) care disprețuiește convențiile sociale, normele general acceptate; nonconformist.

2. (persoană) care se opune conformismului, ideilor consacrate; nonconformist.