Rezultate secundare (Norme,):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)
1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administraţie.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anomie)
1. stare de dezorganizare a societăţii, caracterizată prin lipsa de legi, de norme.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anormal)
1. contrar regulilor, normelor.
3. (despre oameni) care prezintă infirmităţi fizice sau psihice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiacadémique)
1. care contravine normelor și convențiilor stabilite de instituțiile academice; contra principiilor academice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticonformisme)
1. respingere a conformismului; comportare care sfidează conformismul; nonconformism.
2. nerespectarea convențiilor sociale, a normelor general acceptate.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fe. anticonformiste)
1. (persoană) care disprețuiește convențiile sociale, normele general acceptate; nonconformist.
2. (persoană) care se opune conformismului, ideilor consacrate; nonconformist.