Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fe. anticonformiste)
1. (persoană) care disprețuiește convențiile sociale, normele general acceptate; nonconformist.
2. (persoană) care se opune conformismului, ideilor consacrate; nonconformist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antihygiénique)
1. care nu respectă normele de igienă; contrar igienei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. code)
1. act normativ cuprinzând normele juridice dintr-o anumită ramură a dreptului
2. (fig.) ansamblu de norme privind comportarea normală.
3. sistem de semne (simboluri) folosit în reprezentarea şi transmiterea informaţiilor sau a mesajelor.
4. ~ poştal = indicativ prin cifre sau litere, corespunzător fiecărei localităţi, care facilitează cartarea corespondenţei.
5. ~ genetic = reprezentare biochimică a informaţiei genetice; ~ de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor reprezentând parametrii principali ai rezistorilor şi condensatoarelor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. conformiste)
1. I. care se conformează pasiv uzanţelor şi tradiţiilor stabilite.
2. care respectă strict normele, tradiția, morala curentă etc.
3. II. adept al conformismului; cel care se conformează din interes părerilor, convingerilor altora.
4. (antonime) anticonformist, contestatar, nonconformist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crime)
1. violare a legii penale, care se pedepseşte cu detenţie riguroasă, muncă silnică, temniţă grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acţiune săvârşită de membrii unor forţe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internaţional care reglementează legile războiului; ~ contra umanităţii = atrocităţi recunoscute pe plan internaţional ca violând legile elementare ale umanităţii.
4. păcat.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. de iure, de drept, potrivit legii)
1. formulă care desemnează existenţa unei situaţii conforme cu normele de drept.