Rezultate principale (Nota):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. noter, lat. notare)
2. a face o apreciere asupra cunoştinţelor unui elev, student etc. prin note sau calificative.
3. a însemna prin simboluri valori numerice, elemente, melodii etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. note, it., lat. nota)
1. scurtă însemnare scrisă; indicație, comentariu, remarcă (în scris).
2. articol publicistic de proporții reduse.
3. adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel text.
4. aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară.
5. a fi în ~ = a se potrivi unei situații; a forța ~a = a exagera.
6. element component caracteristic unei noțiuni.
7. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, unui student etc.
8. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc.
9. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie să le achite cineva.
10. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător.
Rezultate secundare (Nota):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adnotare)
1. a face însemnări pe marginea unui text.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Banknote, fr. bank-note)
1. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. canoter)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. connoter)
1. a semnifica prin conotaţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + conota/ţie/)
1. a descifra o conotaţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénoter, lat. denotare)
1. a vădi, a arăta; a indica; a exprima un anumit sens.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abbreviare)
1. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.).
2. a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthoptérygiens)
1. (zool.) ordin de peşti osoşi cu înotătoarea dorsală spinoasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)
1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (adnota)
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. adnotatio)
1. adnotare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aide-mémoire)
1. îndreptar cuprinzând esenţialul cunoştinţelor unui domeniu, care trebuie memorate.
2. notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părţi.