Dictionar

Rezultate principale (Nota):

Nota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. noter, lat. notare)

1. a însemna, a consemna.

2. a face o apreciere asupra cunoştinţelor unui elev, student etc. prin note sau calificative.

3. a însemna prin simboluri valori numerice, elemente, melodii etc.


Notă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. note, it., lat. nota)

1. scurtă însemnare scrisă; indicație, comentariu, remarcă (în scris).

2. articol publicistic de proporții reduse.

3. adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel text.

4. aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară.

5. a fi în ~ = a se potrivi unei situații; a forța ~a = a exagera.

6. element component caracteristic unei noțiuni.

7. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, unui student etc.

8. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc.

9. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie le achite cineva.

10. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător.


Rezultate secundare (Nota):

Adnota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adnotare)

1. a face însemnări pe marginea unui text.


Bancnotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Banknote, fr. bank-note)

1. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă.


Canota

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. canoter)

1. a se deplasa cu o canoe, de obicei prin ramare; a vâsli.


Conota

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. connoter)

1. a semnifica prin conotaţie.

2. (lingv.) a evoca mai mult decât un sens stabil (un sens în funcție de contextul situațional).

3. (antonim) a deconota.


Deconota

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (de- + conota/ţie/)

1. a descifra o conotaţie.

2. (antonim) a conota.


Denota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénoter, lat. denotare)

1. a vădi, a arăta; a indica; a exprima un anumit sens.


Abrevia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abbreviare)

1. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.).

2. a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.


Acantopterigieni

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthoptérygiens)

1. (zool.) ordin de peşti osoşi cu înotătoarea dorsală spinoasă.


Acrimonios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.

2. (antonime) afabil, amabil.


Adnotare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.

2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie.


Adnotaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. adnotatio, annotatio)

1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.

2. (var.) adnotațiune.


Aide-memoire

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aide-mémoire)

1. îndreptar cuprinzând esenţialul cunoştinţelor unui domeniu, care trebuie memorate.

2. notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părţi.