Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. connotatif)
1. referitor la conotaţie; (despre sensul cuvintelor) suplimentar faţă de denotaţia cuvântului; reieşind din experienţa personală, din context; figurat.
2. (despre stil) dominat de conotaţii.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. infra)
1. (în notaţia bibliografică) dedesubt, mai jos, mai departe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ligature, lat. ligatura)
1. legare cu un fir de ață ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul însuși.
2. (poligr.) semn grafic care conține mai multe litere; logotip.
3. (în notația muzicală vocală) grup de note legate printr-o linie care se referă la o singură silabă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ronde, germ. Ronde)
1. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond.
2. dans în care mai multe persoane formează și se întorc în cerc.
3. (muzică) notă, reprezentată de un oval alungit fără coadă, care constituie unitatea de valoare a duratei în notaţia clasică.
4. scriere folosită în principal pentru activități administrative.
Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (lat.)
1. prima literă și prima vocală a alfabetului (pl. și a-uri).
2. sunetul corespunzător primei litere a alfabetului (vocală deschisă, nerotunjită, medială).
3. nota „la” în notația muzicală anglo-saxonă și germanică
4. (agricultură) simbol pentru ar.
6. (inf., mat.) cifra hexazecimală zece.
7. (chimie) numele unei vitamine.
8. (electricitate) simbol pentru amper.
9. (log.) simbol pentru judecățile universal-afirmative.
10. (med.) numele unei grupe sangvine (A II).
11. simbol pentru dimensiunile standard ale colilor de hârtie: A3, A4, A5.
12. (expr.) de la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime.