conotativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. connotatif)

1. referitor la conotație; (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; reieșind din experiența personală, din context; figurat.
2. (despre stil) dominat de conotații.

infra 2

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. infra)

1. (în notația bibliografică) dedesubt, mai jos, mai departe.

ligatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ligature, lat. ligatura)

1. legare cu un fir de ață ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul însuși.
2. (poligr.) semn grafic care conține mai multe litere; logotip.
3. (în notația muzicală vocală) grup de note legate printr-o linie care se referă la o singură silabă.

rondă 2

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ronde, germ. Ronde)

1. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond.
2. dans în care mai multe persoane formează și se întorc în cerc.
3. (muzică) notă, reprezentată de un oval alungit fără coadă, care constituie unitatea de valoare a duratei în notația clasică.
4. scriere folosită în principal pentru activități administrative.

a

Parte de vorbire:  s.m. invar.  
Etimologie: (lat.)

1. prima literă și prima vocală a alfabetului (pl. și a-uri).
2. sunetul corespunzător primei litere a alfabetului (vocală deschisă, nerotunjită, medială).
3. nota „la” în notația muzicală anglo-saxonă și germanică
4. (agricultură) simbol pentru ar.
5. (mat.) simbol pentru arie.
6. (inf., mat.) cifra hexazecimală zece.
7. (chimie) numele unei vitamine.
8. (electricitate) simbol pentru amper.
9. (log.) simbol pentru judecățile universal-afirmative.
10. (med.) numele unei grupe sangvine (A II).
11. simbol pentru dimensiunile standard ale colilor de hârtie: A3, A4, A5.
12. (expr.) de la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime.