Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bémol, it. bemolle)
1. s. m. accident muzical care coboară cu un semiton nota pe care o precedă.
2. adj. (despre note) coborât cu un semiton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dièse)
1. s. m. accident muzical care ridică cu un semiton nota pe care o precedă.
2. adj. (despre note) ridicat cu un semiton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gruppetto)
1. (muz.) ornament melodic (notat prin semnul ~ plasat deasupra unei note) din execuţia a patru sunete într-o singură măsură (împreună cu sunetul principal).