notes

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. /bloc/notes)

1. carnet pentru însemnări.

addenda

Parte de vorbire:  s.f. inv.  
Etimologie: (lat. addenda)

1. anexă la o lucrare, cuprinzând note, texte, diagrame etc.
2. ~ et corrigenda = addendă prin care se și corectează greșelile dintr-o lucrare.

adnotator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. adnotator)

1. cel care adnotează, care face note sau însemnări pe marginea unui text.

alezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésie)

1. incapacitate patologică de a citi litere, cifre sau note muzicale.

aparat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

1. sistem tehnic care servește pentru o operație tehnică, științifică etc.
2. instalație, unealtă pentru exerciții gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeași funcție în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituții.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor și mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ științific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă științifică; ~ critic = notele explicative care însoțesc un text, comentat de editor.

apogiatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. appoggiatura)

1. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente.

asterisc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astérisque, gr. asteriskos)

1. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate.