Dictionar

Rezultate secundare (Notelor.):

Boston 1/boston

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boston)

1. dans lent asemănător valsului, de provenienţă americană; melodia corespunzătoare.

2. gen pianistic în jaz, prin alternanţă a notelor joase cu acordurile pe care acestea le susţin.

3. joc de cărţi.


Catalog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalogue, lat. catalogus)

1. caiet, listă, registru care conţine o înşirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.

2. document şcolar de evidenţă curentă a notelor şi frecvenţei elevilor.

3. broşură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.


Clasifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. classifier)

1. tr. a împărţi sistematic, a repartiza pe clase, pe categorii după anumite criterii.

2. refl., tr. a ocupa, a stabili un anumit loc unui elev, unui candidat la un examen, concurs etc., potrivit notelor (rezultatelor) obţinute.


Comprehensiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compréhension, lat. comprehensio)

1. putere de pătrundere, de înţelegere; comprehensivitate.

2. (log.) totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia; conţinut.


Conţinut

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contenu)

1. ceea ce încape într-un spaţiu limitat, într-un recipient.

2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esenţiale care caracterizează şi condiţionează existenţa şi schimbarea unui obiect sau fenomen.

3. (log.) totalitatea notelor esenţiale ale unei noţiuni; comprehensiune (2).

4. fondul de idei şi afectiv, semnificaţiile, mesajul unei opere de artă.

5. cuprinsul unei cărţi, reviste etc.; sumar.

6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei maşini de calculat.


Critic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critique, lat. criticus)

1. referitor la critică.

2. bazat pe critică, care foloseşte critica.

3. referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos.

4. aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text.

5. ediţie = ediţie a unui text (clasic, vechi) însoţit de aparat critic.

6. (fiz.) stare = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă.