Dictionar

anou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anneau)

1. cerc realizat dintr-un material dur și folosit pentru a atașa, reține sau înfășura ceva.
2. bijuterie anulară; inel.
3. ceva care amintește de această formă.
 

cazinou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. casino)

1. local public în stațiunile turistice și balneoclimatice, cu săli de jocuri, spectacole, dans, restaurante.
 

chimonou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kimono)

1. halat cu mâneci foarte lungi.
2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia.
3. haină femeiască (de casă) croită astfel.
 

gen nou

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT genus novum
2. FR genre nouvel
3. EN new genus
4. DE neue Gattung
5. RU новый род
6. HU új nemzetség, fiatal nemzetség
 

lanternou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lanterneau)

1. mică lanternă (3) pe acoperișul unei hale, pe cupola unui dom.
 

linou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. linon)

1. olandă subțire pentru batiste, bluze etc.
 

aclimata

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
2. (antonim) a dezaclimata.
 

aculturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.
 

adventist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.
2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.
3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.
 

adverbial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverbial, lat. adverbialis)

1. (despre cuvinte, construcții gramaticale) cu valoare de adverb.
2. (gramatică) locuțiune ~ă = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.
 

afixație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. affixation)

1. proces morfologic prin care un grup de litere (afixul) este atașat unui cuvânt de bază, sau rădăcină, pentru a forma un cuvânt nou.
 

ANA-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ana-, cf. gr. ana „înapoi, în sus”)

1. „în sens contrar, din nou, în sus, în afară”.