Dictionar

formă nouă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT forma nova
2. FR forme nouvelle
3. EN new forma
4. DE neue Form
5. RU новaя формa
6. HU új forma
 

specie nouă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT species nova
2. FR espèce nouvelle
3. EN new species
4. DE neue Art
5. RU новый вид
6. HU új faj
 

aculturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.
 

adventist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.
2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.
3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.
 

adverbial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverbial, lat. adverbialis)

1. (despre cuvinte, construcții gramaticale) cu valoare de adverb.
2. (gramatică) locuțiune ~ă = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.
 

anatopism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatopisme)

1. ansamblu de tulburări care apar la unii emigranți ca urmare a neadaptării la noua societate.
 

antipiesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anti-pièce)

1. piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru.
2. piesă fără valoare artistică; parodie a unei piese.
 

apterix

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aptéryx)

1. (zool.) pasăre alergătoare din Noua Zeelandă, din subclasa ratitelor, numită în mod obișnuit kiwi.