Rezultate secundare (Novator,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. novateur, lat. novator)
2. s. m. f. om cu idei şi concepţii noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (anti- + progresist, cf. fr. antiprogressiste)
1. (persoană) care este împotriva progresului; conservator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigonisme)
1. atitudine, manifestare de epigon (2), care presupune pastişarea, absenţa originalităţii, a capacităţii creatoare, a spiritului novator.
2. (biol.) manifestare a unei variaţii precoce care nu apare decât la descendenţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (Heliade + -ism)
1. atitudine creatoare în cultura şi literatura română modernă, caracterizată prin dinamism şi spirit novator, enciclopedic, renascentist, prin spirit polemic şi incisivitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récompense)
1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificaţie.
2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenţia sau inovaţia sa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. innovationnel)
1. în legătură cu o inovație, cu o creație; novator, inovator.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (înnoi + -tor)
1. care înnoiește, inovează, regenerează; novator.
2. (persoană) care inventează ceva.