Dictionar

Rezultate secundare (Novator,):

Novator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. novateur, lat. novator)

1. adj. înnoitor.

2. s. m. f. om cu idei şi concepţii noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare.


Antiprogresist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (anti- + progresist, cf. fr. antiprogressiste)

1. (persoană) care este împotriva progresului; conservator.

2. (antonim) novator.


Epigonism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigonisme)

1. atitudine, manifestare de epigon (2), care presupune pastişarea, absenţa originalităţii, a capacităţii creatoare, a spiritului novator.

2. (biol.) manifestare a unei variaţii precoce care nu apare decât la descendenţi.


Heliadism

Parte de vorbire: s.
Origine: (Heliade + -ism)

1. atitudine creatoare în cultura şi literatura română modernă, caracterizată prin dinamism şi spirit novator, enciclopedic, renascentist, prin spirit polemic şi incisivitate.


Recompensă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récompense)

1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificaţie.

2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenţia sau inovaţia sa.


Inovațional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. innovationnel)

1. în legătură cu o inovație, cu o creație; novator, inovator.


înnoitor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (înnoi + -tor)

1. care înnoiește, inovează, regenerează; novator.

2. (persoană) care inventează ceva.

3. (persoană) care renovează.