Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. combinatoire)
1. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările şi combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noţiunile şi metodele fundamentale în construirea sistemelor şi calculelor logice formale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. empiriosimbolizm)
1. variantă a empiriocriticismului care consideră reprezentările şi noţiunile nu ca imagini ale lumii materiale, ci numai ca simboluri ale senzaţiei noastre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fond)
1. ceea ce este esențial într-un lucru, conținut.
2. articol de ~ = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial; ~ lexical principal = partea esențială și cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuvintele care exprimă noțiunile fundamentale din viața și activitatea oamenilor și constituind baza pentru formarea de cuvinte noi.
3. în ~ = în realitate, de fapt.
4. trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualității unei persoane.
5. culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. din care se detașează figurile, detaliile; fundal.
6. strat de culoare sau ornament peste care se tipărește un text.
7. (sport) alergare de rezistență pe distanță lungă.
8. (fiz.) radiație greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezența căreia se efectuează o experiență sau măsurare.
9. totalitatea mijloacelor materiale și bănești de care dispune o întreprindere, o instituție etc.
10. ~ de acumulare = parte a venitului național pe seama căreia se realizează creșterea și perfecționarea producției, se creează rezerve și se asigură sporirea fondurilor și rezervelor materiale din sfera neproductivă.
11. totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu.
12. ~ de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă; ~ de comerț = totalitatea mărfurilor și elementelor necesare care contribuie la exercitarea unui comerț normal și profitabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. instrumentalisme)
1. concepție idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noțiunile, categoriile și teoriile științifice sunt simple „instrumente” și „chei” utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă.
2. școală formalistă în poezie care își propune să creeze efecte lirice prin combinații sonore muzicale, expresive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interlinguistique)
1. parte a lingvisticii generale care studiază structura şi noţiunile de bază ale tuturor limbilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intuitionnisme)
1. curent filozofic iraționalist care opune rațiunii intuiția, concepută ca o facultate analoagă cu instinctul, cu simțul artistic sau cu revelația divină, considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor.
2. orientare metodologică care nu acceptă logica drept știință ce precedă matematica, considerând că scopul acestora se reduce la construirea și intuirea formațiunilor matematice și logice.
3. curent idealist-subiectiv care susține că noțiunile morale nu pot fi fundamentale decât în mod intuitiv.