Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. commémoration, lat. commemoratio)
1. ceremonie în memoria unei persoane sau a unui eveniment (religios sau nu); ceremonie menită să reamintească ceva; comemorare.
2. (var.) (înv.) comemorațiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (conduce + -/ă/tor)
1. adj. care conduce; de conducere.
2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate.
3. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituţie, întreprindere, un (auto)vehicul etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. débiteur, lat. debitor)
1. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat.
2. (despre conturi) în care debitul2 (2) depăşeşte creditul.
3. s. m. f. datornic, cel care este creditat.
4. persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obligation, lat. obligatio)
1. datorie; angajament, îndatorire.
2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru.
3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. sommer)
1. a cere cuiva sub ameninţare să îndeplinească ceva.
2. (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva.
3. a adresa cuiva o somație; (rar) a avertiza
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. jocus)
1. divertisment, activitate cu reguli, care poate fi făcută singură sau în grup, pentru distracție.
2. activitate distractivă, supusă sau nu regulilor, practicată de copii într-un mod dezinteresat și de adulți în scopuri lucrative sau nu.
3. ~ de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante.
4. ~ de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur.
5. dans popular, horă; (prin ext.) petrecere populară la care se dansează; melodie după care se joacă.
6. (fig.) mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.
7. competiție sportivă (de fotbal, de baschet etc.), întrecere sportivă, partidă între două echipe.
8. mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
9. (tenis) fiecare dintre diviziunile setului; game, ghem.
10. acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.
11. ~ de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol.
12. (în special) activitate în care se mizează bani în speranța de a câștiga mai mult.
13. ~ de noroc = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul.
14. ~ de cuvinte = efect verbal, cu caracter de glumă, obținut prin îmbinarea unor cuvinte asemănătoare ca formă dar deosebite ca sens.
15. (loc.) bătaie de ~ = batjocură.
16. (expr.) a juca un ~ mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în ~ = a întreprinde o acțiune riscantă.
17. (expr.) a descoperi (sau a pricepe) ~ul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva.
18. (expr.) a face ~ul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva.
19. (expr.) a fi în ~ = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie.
20. (expr.) a-și bate ~ de cineva = a lua în râs pe cineva.
21. (expr.) a intra în ~ = a participa, a interveni.
22. (expr.) a conduce ~ul = a obține avantajul într-o anumită situație.
23. (expr.) ~urile sunt făcute = (fig.) nu mai este nimic de făcut.
24. (concr.) totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
25. (tehn.) deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.
26. model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.
27. teoria ~urilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare.
28. (muz.; în sintagma) ~ de clopoței = glockenspiel.