Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Kernspindel
6. HU sejtmagorsó
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT monocaryoticus; uninucleatus; mono nuclearis
2. FR monocaryotique; uninuclée
3. EN monocaryotic; uninuclear; uninucleate
4. DE monokaryotisch; einkernig; uninukleat
5. RU монокaриотический; одноядерный
6. HU monokarióta, egysejtmagvú
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nucléaire)
1. referitor la nucleul celulei.
2. referitor la nucleul atomului.
3. referitor la energia atomică, bazat pe această energie.
4. energie ~ă = energie care se dezvoltă prin dezintegrarea atomului în urma unor reacții nucleare; combustibil ~ = material fisionabil care produce energie nucleară.
5. arme ~e = arme care folosesc energia nucleară (arma atomică și termonucleară).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (nuclear + -iza)
1. (despre state, uzine etc.) a folosi energie nucleară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiatomique)
1. destinat să combată atacurile cu arme nucleare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antineutrino)
1. antiparticulă a unui neutrino, în procesele nucleare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antinucleaire, engl. antinuclear)
1. care se opune utilizării civile sau militare a energiei nucleare; împotriva armelor nucleare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atomique)
1. referitor la atomi, specific atomilor.
2. număr ~ = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabelul periodic al elementelor; energie ~ă = energie nucleară; bombă ~ă = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară.
3. care foloseşte armele atomice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. atomistique)
1. I. care se referă la atomism, care se raportează la acesta.
2. II. sistemul filozofic al atomiștilor; atomism.
3. știință care studiază atomii; fizica nucleară.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. barn)
1. unitate de suprafaţă, de 10-24 cm2, în fizica nucleară.