Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiatomique)
1. destinat să combată atacurile cu arme nucleare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antineutrino)
1. antiparticulă a unui neutrino, în procesele nucleare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antinucleaire, engl. antinuclear)
1. care se opune utilizării civile sau militare a energiei nucleare; împotriva armelor nucleare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombe)
1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conventionnel, lat. conventionalis)
1. adj. stabilit prin convenţie.
2. semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură.
3. lipsit de naturaleţe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute şi folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice şi chimice).
4. s. m. membru al Convenţiei (4).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chromatoplasme)
1. structură periferică nediferenţiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenţi; cromoplasmă.
2. reţeaua cromatinei nucleare.