diviziune nucleară

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT divisio nuclearis
2. FR division nucléaire
3. EN nuclear division
4. DE Kernteilung; Teilung des Zellkerns
5. RU деление ядрa; ядерное деление
6. HU sejtmagosztódás

atomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atomique)

1. referitor la atomi, specific atomilor.
2. număr ~ = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabelul periodic al elementelor; energie ~ă = energie nucleară; bombă ~ă = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară.
3. care folosește armele atomice.

atomistic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. atomistique)

1. I. care se referă la atomism, care se raportează la acesta.
2. II. sistemul filozofic al atomiștilor; atomism.
3. știință care studiază atomii; fizica nucleară.

barn

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. barn)

1. unitate de suprafață, de 10^-24 cm², în fizica nucleară.

bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) știre, fapt care produce senzație.

boson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Boson)

1. particulă nucleară elementară al cărei spin se măsoară cu numere întregi.

cariolimfă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryolymphe)

1. plasmă nucleară în care sunt înglobați cromozomii.