Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombe)
1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. dématérialiser)
1. a pierde, a face să-şi piardă caracterele specifice materiei.
2. (fizică nucleară) a se dezintegra, a transforma particulele materiale (ale unui corp) în energie.
3. (figurat) a elimina orice referire la lucruri materiale, concrete.
4. (anton.) a (se) rematerializa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nucléaire)
1. referitor la nucleul celulei.
2. referitor la nucleul atomului.
3. referitor la energia atomică, bazat pe această energie.
4. energie ~ă = energie care se dezvoltă prin dezintegrarea atomului în urma unor reacții nucleare; combustibil ~ = material fisionabil care produce energie nucleară.
5. arme ~e = arme care folosesc energia nucleară (arma atomică și termonucleară).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. thermonucléaire)
1. (despre energia, reacţia nucleară) obţinut prin fuziunea nucleelor de atomi uşori.
2. bombă (sau armă) ~ă = bombă cu hidrogen.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. dematerializa)
1. acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei; dematerializat.
2. (fizică nucleară) dezintegrare, transformarea materiei în energie sub acțiunea diferitelor forțe.
3. acțiunea de ridicare deasupra materiei, de spiritualizare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. engl., fr. hypertriton)
1. (fiz. nucleară) nucleu atomic instabil, izotop al hidrogenului, format dintr-un barion lambda, un proton și un neutron (cu simbolul 3ΛH).