nul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nul, germ. null)

1. (despre acte) fără valoare legală, care se reduce la nimic; inexistent.
2. meci ~ = meci terminat la egalitate.
3. (mat.) de valoare egală cu zero.
4. (despre oameni) lipsit de merite.

nulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. nulla, germ. Null)

1. număr care reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; zero.
2. simbolul numeric care reprezintă acest număr (adică 0).
3. punctul de plecare al unei scări gradate.
4. (fig.) nulitate; incapacitate totală.

NULI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. nulli-, cf. lat. nullus „nici unul”)

1. „nul, niciun”.

nuligestă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr. nulligeste)

1. (femeie) care nu a fost niciodată gravidă.

nulihaploid

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. nullus „nici unul” + haploid)

1. (despre o celulă haploidă) care are un cromozom lipsă.

nulipară

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr. nullipare)

1. (femeie) care nu a născut niciodată; care nu a avut niciodată o sarcină, nuligestă, sau care a fost gravidă, dar nu a născut.
2. (zool.) (femelă de mamifer) înainte de prima sarcină.
3. (zool.) (femelă de țânțar) care nu a depus încă ouă.
4. (antonime) multipară, pluripară.

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abdominal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abdominal)

1. care se referă la abdomen, care aparține abdomenului; ventral.
2. cavitate ~ă = cavitate cuprinsă între pereții abdomenului; cavitatea abdomenului.

abdominoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.