Rezultate secundare (Numelui):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appel)
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autonymie)
1. faptul, însuşirea de a fi autonim.
2. creare în taxonomia biologică a numelui unui alt taxon de acelaşi rang, care include tipul taxonului imediat superior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. casus, fr. cas)
1. împrejurare, situaţie, circumstanţă.
2. ~ de conştiinţă = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conştiinţa.
3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calităţile, meritele cuiva.
4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).
5. (med.) individ care reprezintă o situaţie exemplară.
6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcţii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui şi numeralului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. coniuctus, fr. conjoint)
2. (gram.) forme ~e = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. şi 3 sg. şi pl. ale verbului „a fi” şi formele neaccentuate de dativ şi acuzativ sg. şi pl. ale pronumelui personal; (muz) treaptă ~ă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. mistress)
1. (înaintea numelui unei femei căsătorite) doamnă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monogramme)
1. semn scris, gravat etc. prin reunirea unor iniţiale ale numelui cuiva.