Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algébrique)
1. care se referă la algebră; care folosește algebra; care este obținut prin algebră.
2. care conține doar numere, litere și operatori aritmetici.
3. (prin analogie) care este caracterizat de rigoare și abstractizare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos)
1. adj. referitor la aritmetică.
2. adv. prin procedee aritmetice.
3. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele şi operaţiile ce se pot face cu acestea.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. arithméticien)
1. specialist în aritmetică, parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor întregi și raționale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aritmo- + -grafie)
1. prezentare formală a proprietăților numerelor; descriere a numerelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arithmologie)
1. studiu al proprietăţilor numerelor, independent de operaţiile care se pot efectua cu ele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Boson)
1. particulă nucleară elementară al cărei spin se măsoară cu numere întregi.