Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convergent, lat. convergens)
2. lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat.
3. (mat.; despre un şir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care şirul sumelor parţiale este convergent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divergent, lat. divergens)
1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcţii diferite.
2. lentilă ~ă = lentilă care împrăştie razele incidente paralele.
3. (mat.; despre un şir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care şirul sumelor parţiale tinde spre infinit.
4. (fig.; despre păreri, concepţii, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imaginaire)
1. adj. plăsmuit de imaginaţie; închipuit, nereal, fictiv.
2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ.
3. s. n. domeniu al imaginaţiei; ceea ce este imaginat.
4. (poet.) imaginaţie; ansamblul manifestărilor acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intervalle, lat. intervallum)
1. distanţă în timp între două fenomene, faze, evenimente etc. consecutive; răstimp.
2. spaţiu care separă două lucruri.
3. (muz.) raport dintre înălţimile a două sunete.
4. (mat.) mulţimea punctelor (sau numerelor) între două puncte (sau numere) date.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monotone)
1. (despre sunete, melodii etc.; şi adv.) care păstrează mereu acelaşi ton, lipsit de varietate în intonaţie.
2. (fig.) uniform; monocord, plictisitor.
3. (mat.; despre funcţii sau şiruri de numere) care este sau crescător sau descrescător.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. multiple)
1. adj. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt număr; în care se cuprinde de un număr exact de ori un alt număr.
3. s. m. număr întreg divizibil cu un alt număr întreg dat.
4. fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea fundamentală a unui sistem de măsuri de greutăți.