Dictionar

algebric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algébrique)

1. care se referă la algebră; care folosește algebra; care este obținut prin algebră.
2. care conține doar numere, litere și operatori aritmetici.
3. (prin analogie) care este caracterizat de rigoare și abstractizare.
 

aritmetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos)

1. adj. referitor la aritmetică.
2. adv. prin procedee aritmetice.
3. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele și operațiile ce se pot face cu acestea.
 

aritmetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. arithméticien)

1. specialist în aritmetică, parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor întregi și raționale.
 

aritmografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aritmo- + -grafie)

1. prezentare formală a proprietăților numerelor; descriere a numerelor.
 

aritmologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arithmologie)

1. studiu al proprietăților numerelor, independent de operațiile care se pot efectua cu ele.
 

boson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Boson)

1. particulă nucleară elementară al cărei spin se măsoară cu numere întregi.