numericește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (numeric + -ește)

1. în ce privește numărul pe care îl reprezintă; ca număr.
2. din punctul de vedere al numărului.

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

afișor, -oare

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.n.  
Etimologie: (fr. afficheur)

1. I. cel care lipește afișe.
2. II. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric.

computațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. computational)

1. referitor la computație, care procedează prin computație.
2. geometrie ~ă = domeniu interdisciplinar care cuprinde reprezentarea pe calculator, introducerea, ieșirea și analiza datelor geometrice, entități geometrice de bază; grafică ~ă = ansamblu de metode și tehnici de conversie a informației numerice în imagini grafice cu ajutorul calculatorului și al periferiei grafice; modalitatea de adaptare a relației om-mașină la nevoile specifice omului.

digitron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digitron)

1. tub de descărcare luminescentă cu mai mulți catozi, pentru indicații alfanumerice în aparatura digitală de măsură.

grilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grille)

1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere.
2. grătar.
3. obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel.
4. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită.
5. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene.
6. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate.
7. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune.
8. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă.
9. zăbrelele vizierei unui coif.
10. sistem de remunerație.

identitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. identité, lat. identitas)

1. însușirea a ceea ce este identic.
2. asemănare, similitudine perfectă.
3. ansamblu de date prin care se identifică o persoană.
4. (mat.) egalitate între două expresii algebrice, adevărată, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun.